Japonia se numește Nihon (sau, formal, Nippon) în limba japoneză, iar cele două kanji cu care se scrie numele țării înseamnă (soare/zi = ni, sursă/rădăcină = hon) Soare Răsare.
Ne putem gândi că, fiind în est pe hartă, acolo răsare soarele „întâi”, însă de fapt pe hărțile asiatice Japonia este în centru, cu continentul american în est și Europa-Africa în vest. China (chuugoku) chiar asta înseamnă: „țara din centru”. De aceea cred că numele de Țara Soarelui Răsare are mai puțină legătură cu poziția geografică și mai mult cu semnificația „literelor” cu care este scris.
În plus, Amaterasu este Zeița Soarelui și s-a „născut” în Japonia, iar din acest soare au apărut alți zei, precum și împărații Japoniei. Este interesant să legăm numele țării de o zeiță solară.
Poate știm cele patru insule mari care formează Japonia (Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku), dar sunt de fapt vreo 7000 de insule.
75% din teritoriu sunt munți și păduri, adică nelocuibil. Sunt cam 130 de milioane de japonezi, „cam jumătate din populația Statelor Unite care locuiesc pe 25% din teritoriul statului Montana”, prin urmare densitatea populației este mare și locuințele mici.
Două concepte japoneze foarte importante sunt UCHI și SOTO (literal „acasă” și „afară”), care se referă la comportamentul în public, dar și la nivel de țară (Japonia și celelalte țări). Politețea primează atunci când pleci de „acasă” sau de acasă.
Japoneza este o limbă care reflectă politețea și din care lipsesc insultele, cuvintele vulgare și înjurăturile. Când într-un film american apare cuvântul „shit!”, acesta poate fi tradus printr-un inofensiv și delicat YAPPARI (totuși).
„Mulțumesc” și „scuză-mă” sunt des folosite (doumo arigatou, respectiv „sumimasen”). „Sumimasen” (sunt de neiertat) este folosit în multe contexte, și la restaurant, uneori chiar cu sensul de „mulțumesc”.
Trenul de mare viteză se numește SHINKANSEN și a fost introdus înainte de Jocurile Olimpice de la Tokio din 1964. Acum circulă la 20 de minute. Este ca și cum ai merge cu trenul de la Iași la București în două ore și jumătate în loc de șapte ore. Sunt, desigur, punctuale.
O carte excelent scrisă despre japonezi, cultura și limba lor, este cea scrisă de Sahoko Kaji. De acolo este și citatul de mai sus.
Puteți să învățați să vă prezentați în limba japoneză aici: https://www.linguajunkie.com/japanese/japanese-introduce-yourself
Article by Nadia Esslim
