Învățarea unei limbi străine e un proces complex. Pe langă cantitatea mare de informație și barierele psihologice pe care le întâmpinăm uneori, există și un set de mituri și preconcepții care ne pot afecta atitudinea față de învățare și implicit progresul. Despre aceste mituri, atât de adânc întipărite în conștiința colectivă încât se confundă cu realitatea vom discuta în rândurile ce urmează.
- Îți trebuie un talent special pentru a învăța o limbă străină! Acest mit este ușor de invocat atunci când ne lovim de dificultăți în învățarea unei limbi străine și vrem să renunțăm. Adevărul este că fiecare dintre noi are în ADN abilitatea de a învăța limbi, până la urmă toți vorbim limba maternă. Și mai e de asemenea adevărat că unii sunt uluitor de înzestrați pentru a o face, dar procentul celor ce învață limbile străine cu o ușurință care pe noi, muritorii de rând, ne surprinde, e foarte mic. Gândiți-vă câți poligloți aveți în jurul vostru! Așa că, singura diferență dintre cei ce reușesc să învețe o limbă străină și cei ce sunt convinși că sunt incapabili e perseverența, atitudinea față de învățare și efortul depus.
- Copiii sunt mult mai înzestrați decât adulții în învățarea limbilor străine! Acest mit a fost combătut de zeci de studii și totuși rămâne extrem de răspândit. E adevărat ca, odată cu trecerea timpului, capacitatea memoriei scade și prioritățile nostre se schimbă radical, iar învățarea unei limbi străine nu mai își găsește locul în orarul nostru suprasaturat. Dar, vorbind strict de abilitățile nostre de învățare, un studiu recent al MIT a arătat că persoanele care au învățat o limbă străină la vârstă adultă pot, de multe ori, să depășească în măiestria folosirii limbii vorbitorii nativi. Ce au copiii în plus? O toleranță fantastică la ridicol, nu le e teamă să greșească și nu au așteptări!
- Oamenii chiar își doresc să învețe limbi străine! Tristul adevăr e că majoritatea oamenilor nu au niciun interes în a învăța o limbă străină, ci visează la beneficiile pe care o limbă străină le poate aduce pe plan personal sau profesional. Fie că e vorba de o promovare, de migrare, de călătorii de acces la anumite resurse, învățarea unei limbi străine e mai mult un mijloc decât un scop, lucru care afectează motivația. La polul opus, implicarea emoțională e una dintre variabilele ce corelează pozitiv cu succesul în învățarea unei limbi.
- A învăța gramatica unei limbi este un pas esențial în învățarea unei limbi! Partea amuzantă a acestui mit e că, în stadiile incipiente, învățarea explicită a gramaticii limbii țintă poate fi chiar un obstacol în calea progresului. Gramatica, așa cum e ea clasic reprezentată, cu tabele și conjugări, poate fi foarte intimidantă. O abordare mult mai recomandată e învățarea organică, în context!
- Oamenii cu IQ mare au mai mult succes în învățarea limbilor străine! Studiile au arătat că relația e oarecum înversă. Învățarea unei limbi străine are efecte miraculoase asupra creierului, dezvoltă abilitățile de rezolvare a problemelor, atenția,memoria, capacitatea de prioritizare. Performanțele academice sunt foarte slabi predictori ai progresului în învățarea unei limbi străine. De fapt, știința arată ca variabilele care corelează pozitiv cu succesul în învățarea unei limbi străine sunt motivația, strategia și toleranța la ambiguitate.
- Pot învăța singur o limbă străină! Multe aplicații sau pachete de studiu individual promit acest lucru, dar adevărul e că, indiferent de motivație și de efortul depus, învățarea unei limbi străine nu se produce în absența interacțiunii cu alți vorbitori ai limbii respective, fie ei vorbitori nativi (în cazul imersiei în cultura țintă) sau profesori!
Aruncând o ultima privire asupra acestor mituri, observați pe câte dintre acestea majoritatea celor ce încep să studieze o limba le consideră de fapt realități despre învățarea acesteia. Riscul de a crede în aceste mituri este că vom găsi scuze de a abandona,în loc să identificăm motivele reale care ne împiedică progresul!
Article by Lavinia Marcu
Photo by Gustavo Fring
