Japonezii marchează trecerea anotimpurilor prin folosirea altor culori și obiecte. De asemenea, felurile de mâncare se schimbă mult în fiecare anotimp. Chiar și în poeziile lor scurte, haiku, trebuie să apară și un cuvânt care se referă la anotimp (kigo, „cuvânt de sezon”).
Toamna este „un anotimp pentru apetit mare”, spune un proverb japonez. Mâncărurile de sezon sunt delicioase și multe persoane vizitează Japonia pentru turism culinar autumnal.
Un simbol al toamnei și mai ales al lunii noiembrie este un fruct portocaliu care seamănă cu roșia și se găsește la noi cu numele Sharon. În japoneză, acest fruct se numește kaki. Se consumă în context elegant cu lingurița. Se face și dulceață din acest fruct. Este foarte popular să fie uscat și consumat spre începutul primăverii cu ceai, în loc de desert, pentru că prin uscare devine foarte dulce. Kaki apare imprimate de fețe de masă și șervețele de toamnă.
Ca și la noi, apar ciuperci de toamnă. Cele mai cunoscute sunt matsutake, ciuperci care cresc pe pini. Se consumă cu orez sau în supă, de exemplu.
Cartofii dulci (yakiimo) sunt preparați în aburi sau la cuptor. Uneori se servesc cu sare și piper. Sunt folosiți în prăjituri, plăcințele în formă de pește (taiyaki) și băuturi răcoritoare.
Castanele (kuri) sunt foarte iubite în Japonia. Când apar în deserturi, japonezii folosesc adesea cuvântul francez pentru castană, marron. Castanele se consumă cu orez sau într-un fel de plăcinte care se numesc kuri-manju.
Dovleacul (kabocha) este consumat în diferite rețete, la micul dejun sau făcut pane (kabocha korokke). Se prepară și budincă de dovleac.
Pentru că începe sezonul rece, încep să apară supele numite „nabe”, populare și iarna. Se pun diferite ingrediente la fiert (ciuperci, varză, ridiche).
Orezul este proaspăt recoltat și în perioada septembrie-decembrie se numește shinmai (orez nou/proaspăt). Se consumă cu plăcere în serile reci, împreună cu sâmburi de ginkgo biloba, castane sau ciuperci – acestea fiind arome considerate subtile și savurate toamna.
Sâmburii de ginkgo biloba (ginnan) sunt foarte apreciați toamna, ca gustare pentru sake sau în diferite rețete. Băutura japoneză sake (sau nihonshu) are două variante cunoscute de toamnă: hiyaoroshi și akiagari (pasteurizat a doua oară).
Ghimbirul japonez este diferit ca formă, gust și culoare. Se numește myoga și este mai puțin condimentat, puțin mai dulce decât ghimbirul pe care îl știm noi. Toamna este recoltată o varietate numită aki-myoga (aki = toamnă). Se servește cu tofu (hiyayakko) în felii subțiri, crude. De asemenea, se pune în supa miso, se consumă murat sau în salate. Se pune și în deserturi (în myoga-mochi sau myoga manju).
Yamaimo este un cartof foarte lung (yama = munte, imo = cartof) recoltat și consumat toamna în Japonia. Când este dat pe răzătoare se obține o pastă lipicioasă care se consumă crudă (tororo) pe orez sau tăiței. Tăiat în felii, se poate găti pane sau la cuptor.
Toamna este un sezon ideal de vizitat Japonia, pentru mâncare de sezon și peisajele colorate de frunzele roșii (momiji). Este la fel de popular ca sakura (flori de cireș) primăvara, având avantajul aromelor de toamnă.
Ne putem bucura și noi de peisajele și ingredientele locale specifice toamnei. Iar în zilele răcoroase, când stăm acasă, ne putem distra învățând limbi străine.
Article and photo by Nadia Esslim
