În Cehia am observat că scrie cam peste tot „zmrzlina” și m-am întrebat 1) cum se pronunță atâtea consoane la un loc și 2), desigur, ce înseamnă. E simplu de răspuns: se pronunță… cum se scrie. Și înseamnă „înghețată”.
Puține persoane abordează această limbă. Deși mulți străini pot lucra acum în Cehia, a fost destul de recent un val important de recrutări acolo.
Sunt multe lucruri ușoare în studiul limbii cehe. Accentul care mereu pe prima silabă. Iar vocalele cu accent (á, é, …) sunt lungi, se citesc dublu. Doar ú (tot lung) se scrie cu accent la începutul cuvintelor și cu cerculeț deasupra la mijlocul și la sfârșitul cuvintelor (ů).
Unele cuvinte sunt foarte scurte, formate dintr-o literă (k, u, v, z). Altele au grupări de consoane sau numai consoane: krk (gât), vlk (lup).
Există, ca la germană și alte limbi, reguli de pronunție care trebuie învățate și apoi se poate citi orice cuvânt fără ezitare. De exemplu c se citește ț (ocet = oțet), č se citește ci (bič = bici), š = ș (škola = școală, pošta = poșta, koš = coș), ch = h (dech se citește deh, suflare, din slavă și cuvântul „duh” în română).
Cu pronunția înțeleasă și învățată, jumătate din studiu e terminat. Multe cuvinte sunt la fel ca în română (vydra = vidră, karafe = carafă, lev = leu, zed’ = zid), fiind evidentă influența slavă în limba română. Altele înseamnă total altceva (strop = tavan, sever = nord). Veda înseamnă știință, fiind printre puținele cuvinte de origine sanscrită.
Apelativul „domnule” este Pane și poate fi urmat de nume sau de meserie (doamnă = Pani). Da/ano, nu/ne, sem/aici, tam/acolo.
Este interesant a descoperi semnificația inițială a unor cuvinte (zábava = distracții). Există și cuvinte surprinzătoare pentru elemente legate de cultură: la teatru se spune divadlo, la muzică, hudba, iar la artă, umění. La spectacole vom auzi cuvântul „opakavat” – bis!
În pauzele de la studiu, putem servi o bere din Cehia: Nazdar! (noroc).
Article by Nadia Esslim
