Întreaga planetă cunoaște măcar două cuvinte în chineză, FENG (vânt) și SHUI (apă).
Bucătăria chinezească este foarte cunoscută și populară aproape peste tot în lume, iar când e vorba de mâncare cel mai important cuvânt este FAN (orez).
A mânca este CHI FAN (= a consuma orez). Restaurantul (fan dian) înseamnă, literalmente, „magazin de/cu orez”. Bețișoarele se numesc „micuți rapizi” (kuai zi). Dimineața se consumă un „orez devreme” (zao fan = micul dejun), cu terci (de orez) și lapte de soia. Prânzul este, desigur, „orezul de la miezul zilei” (zhong wu fan). Cina se servește devreme, pe la ora 18, și se numește „orez târziu” (wan fan). Fără dulciuri și gustări între mese, chinezii rămân supli indiferent de cantitatea de carbohidrați înghițită. Orez sau măcar tăiței trebuie să fie la orice masă a zilei, asta e de la sine înțeles.
Se consumă mult ceai verde (CHA) din cănițe surprinzător de mici, pentru a degusta cum se cuvine. Ceremonia ceaiului la chinezi este diferită de cea din alte țări.
Vin se servește mai ales alb și cam un pahar pe an de persoană. Au, în schimb, o băutură tare pe bază de cereale, numită BAI JIU (un fel de țuică de-a noastră, cam 35-60% alcool). Când ciocnesc paharele, spun GAN BEI (= pahar uscat!), un îndemn la a bea totul dintr-o singură înghițitură.
Multe lucruri sunt diferite în China, iar când studiem limba este important să învățăm și elemente care țin de cultură și modul de viață. Doliul este în alb, iar vârsta mereu cu un an mai mult (când te naști ai deja un an – cele nouă luni rotunjite prin adăugare). Anul nașterii reprezintă semnul zodiacal, foarte important la ei.
Unele numere poartă ghinion, mai ales „patru” (SI, care se pronunță la fel ca „moarte”). Este de evitat. În hoteluri lipsesc etajele 4, 14, 24 etc. Cel mai norocos număr este 8 (BA, pronunțat ca „fa” – prosperitate). Numerele norocoase se plătesc scump la numărul de telefon sau mașină, de exemplu.
Roșul este un simbol al fericirii, al vieții și bogăției, și este folosit la sărbători, la nunți, la sărbătorirea Zilei Naționale (pe 1 Octombrie) și de Anul Nou Chinezesc (numit și festivalul primăverii, CHUN JIE).
Totul este supradimensionat, proporțional cu suprafața țării: alfabetul cu 50.000 de caractere, operele literare clasice au aproape o mie de personaje. Vârful poeziei a fost atins în perioada dinastiei Tang (secolele VII-X), fiind cunoscut mai ales poetul Li Bai – cu peste o mie de poeme despre natură și prietenie.
Chinezii iubesc și studiul, și cărțile. Profesorul care a venit să predea mandarină la universitate a adus în bagaje multe cărți, pentru o librărie bogată, toate traduse în limba… franceză. Surprinzător, nu erau în engleză!
Cele mai cunoscute desene animate de la ei sunt San Mao, care înseamnă „trei fire de păr”. Copilul (orfan, flămând și fără casă) are desenate trei fire de păr pe frunte, de aici și numele seriei. Copiii sunt FOARTE iubiți și alintați în China, iar San Mao este luat acasă de un pescar. Este un desen animat fără dialoguri, așa că ne putem bucura de el fără să cunoaștem limba.
Episodul 1 (fără dialoguri): https://www.youtube.com/watch?v=FAkjE-vx-Og
Episodul 2, cu subtitrare: https://www.youtube.com/watch?v=Qwa2dOAGqCA
Article by Nadia Esslim
