Ai simțit vreodată că ziua e prea scurtă și nu ai timp pentru pasiunile, interesele sau planurile tale? Pentru a veni în întîmpinarea nevoilor celor care și-ar dori o zi de 36 de ore, oamenii de știință au început să cerceteze o ipoteză foarte interesantă: ce ar fi dacă, în acea treime din zi pe care o petrecem dormind, am putea și învăța ceva, un skill nou sau poate chiar o limbă străină?
Primele studii oficiale despre învățarea în timpul somnului au fost publicate în 1914, de psihologul german Rosa Heine, care a descoperit că materialul învățat chiar înainte de culcare este mult mai ușor reținut decât cel învățat pe parcursul zilei. Între timp, multe studii au relevat că somnul este esențial pentru formarea de noi amintiri, în timpul său informația fiind transmisă dinspre hipocampus, acolo unde se formează în primă instanță, spre diferite zone ale creierului. Aceste tranformări complexe prin care trec amintirile noastre în timpul somnului i-au făcut pe cercetători să se întrebe dacă nu cumva aceste procese pot fi manipulate.
O primă aplicație a învățării în timpul somnului a fost Psycho-phone, un dispozitiv foarte popular prin 1930, care reda mesaje inspiraționale și de încurajare în timpul somnului . Scopul aparatului era ca mesajele să pătrundă în subconștientul subiectului adormit și astfel să producă schimbări pozitive la nivelul stimei de sine a acestuia. Folosirea EEG pentru măsurarea undelor cerebrale în anii 50 a demonstrat însă că orice învățare folosind aparate ca Psycho-phone s-a produs de fapt pentru că stimulii l-au trezit pe subiect. Această descoperire a împins cercetarea învățării în timpul somnului în domeniul ingrat al pseudo-știintelor.
În ultimii ani, învățarea în timpul somnului a revenit în preocupările oamenilor de știință, însă cercetările au relevat că, deși creierul uman e capabil să asimileze informație în timp ce dormim, aceaste amintiri sunt implicite sau inconștiente, fiind o formă extrem de elementară de învățare, asemănătoare condiționării lui Pavlov.
Și, totuși, ce putem învăța? Un studiu condus de cercetători israelieni și publicat în 2012 în Nature Neuroscience a arătat că oamenii, în timpul somnului, pot fi condiționați să asocieze diferite mirosuri cu sunete. Astfel, subiecții auzeau în somn un sunet și apoi erau expusi unui miros de ouă stricate. Treji, la auzul sunetului, subiecții își țineau respirația în așteptarea mirosului neplăcut. Rezultatele studiului au fost aplicate cu un oarecare succes într-un studiu din 2014. Subiecții care au petrecut o noapte asociind mirosul de țigară cu cel de ouă stricate au fumat mai puțin în perioada următoare studiului.
Putem învăța astfel o limbă străină? Nu chiar. Învățarea unei limbi străine e un proces foarte complex, care antrenează multe resurse ale creierului. Ce putem însă face e să ne familiarizăm cu tonul unei limbi, cu accente și chiar, în foarte mica măsură, să învățăm sensul unor cuvinte.
Eforturile de a descoperi posibile aplicații ale învățării în timpul somnului continuă. Până când cercetătorii ne vor ajuta să învățăm germană sau japoneză în timp ce ne reîncărcăm bateriile, să ne înscriem la un curs de limbă și să lăsăm somnul să își îndelinească funcția lui primordială!
Article by Lavinia Marcu
