Insulele Canare, dincolo de frumuseţile naturale şi de atmosfera de carnaval şi petreceri, ascund o comoară lingvistică uluitoare. Limba numită Silbo Gomero e o limbă unică prin faptul că e alcătuită din …fluierături. E o limbă vie, vorbită de 22.000 de oameni, locuitori ai insulei La Gomera.
Această limbă fascinantă dăinuieşte dinaintea coloniştilor spanioli, dar a fost adaptată în timp pentru a fi compatibilă cu spaniola castiliană. Ea a apărut din pure considerente practice. Relieful zonei, bogat in creste abrupte şi văi adânci făcea călătoriile dificile, dar permitea sunetelor cu frecvenţă înaltă, ca fluieratul, să fie auzite cu uşurinţă la distanţe de până la 7 km.
Spre finalul secolului 20, limba a fost în pericol să dispară. În 1999, pentru a nu pierde acest tezaur cultural, ea a fost introdusă ca materie de studiu în şcolile de pe insulă, iar în 2009 a fost introdusă în patrimoniul UNESCO.
În lume există şi alte forme de limbă “fluierată”. În Alaska, geografia dificilă a favorizat apariţia unui limbaj fluierat, folosit de eschimoşii Yupik şi verii lor de origine rusă. Pe platourile înalte ale Turciei, păstorii comunică la distanţe mari prin intermediul unui limbaj alcătuit din fluierături, iar la începutul secolului trecut, membrii tribului Kickapoo din Mexic au creat un limbaj secret pentru a organiza întâlniri amoroase fără ştirea comunităţii.
Ceea ce face însă Silbo Gomero cu adevărat special printre celelalte forme asemănătoare de comunicare e numărul mare de oameni ce o folosesc, precum şi importanţa ei în cadrul comunităţii. Aceasta este limba în care locuitorii zonei anunţă ştirile publice, ceremoniile reigioase sau sărbătorile publice.
Pentru a o asculta live, urmăriţi acest scurt reportaj Time:
Article by Lavinia Marcu
Photo by Pexels
