Cu ajutorul verbelor putem exprima acțiuni, situații, ce dorim. În limba japoneză, verbele sunt foarte ușor de învățat. Conjugarea este foarte sistematizată și trebuie reținute puține reguli.
Verbele în limba japoneză sunt formate dintr-o rădăcină și o terminație. Există trei grupe de verbe: care se termină în –u, care se termină în –ru și neregulate.
1. Verbe în –u
Exemple: omou (a se gândi), kiku (a auzi), hanasu (a vorbi), matsu (a aștepta)
2. Verbe în –ru
Unele verbe care se termină în –ru pot fi din grupa 1, de fapt terminate în –u. Însă aceste excepții se învață ușor. Câteva exemple: hairu (a intra), kaeru (a se întoarce), shiru (a ști), kiru (a tăia).
Exemple de verbe cu terminația –ru: taberu (a mânca), neru (a dormi), miru (a vedea, a privi)
3. Verbe neregulate
Sunt doar două, suru (a face) și kuru (a veni). Sunt neregulate pentru că și rădăcina, și terminația se pot schimba.
Conjugarea verbelor
Sunt aceleași forme pentru toate persoanele, pentru timpul prezent și viitor. Da, chiar atât de ușor este.
Forma de dicționar (toate exemplele de mai sus sunt forme de dicționar) reprezintă pentru noi modul infinitiv, forma scurtă: a citi, a învăța. În limba japoneză, forma din dicționar a verbului este cuvântul pentru a exprima prezentul și viitorul acelui verb (același pentru toate persoanele) INFORMAL, în discuțiile între prieteni și între persoane cam de aceeași vârstă.
1. kau (a cumpăra) = eu cumpăr, tu cumperi, noi cumpărăm, ele/ei cumpără, eu voi cumpăra, ea/el va cumpăra, voi veți cumpăra
Se înțelege ușor din context că este vorba de prezent sau viitor. De exemplu: Nihon ni iku. (Nihon = Japonia, ni = în, iku = a merge.) Adică „Voi merge în Japonia”. Verbul stă tot timpul la sfârșitul propoziției, ca în latină (și germană).
2. Neru (a dormi) înseamnă, informal, dorm, dormi, doarme etc., voi dormi, vei dormi etc.
Prin urmare, în limbaj relaxat, informal, putem folosi forma din dicționar a verbului pentru orice persoană, pentru a exprima acțiuni prezente sau viitoare.
Schimbări apar în limbajul formal, politicos. Terminația pentru prezent și viitor, pentru toate persoanele și pentru toate cele trei grupe de verbe (în –u, în –ru sau neregulate) este –masu.
Grupa 1 (în –u)
Regulă: „u” final se transformă tot timpul în „i” și adăugăm „masu”.
Exemplu: nomu (a bea) – nomi – nomimasu. Nomimasu = beau, bei, bea etc., voi bea, vei bea etc.
Grupa 2 (în –ru)
Regulă: eliminăm „ru” final și adăugăm „masu” la rădăcina rămasă.
Exemplu: taberu (a mânca) – tabe – tabemasu. Tabemasu = mănânc, mănânci etc., voi/vei mânca etc.
Grupa 3, cu cele două verbe neregulate
Se învață ca atare cele două forme formale de prezent și viitor.
suru – shimasu (fac, faci…, voi face, vei face…)
kuru – kimasu (vin, vii…, voi veni, vei veni…)
Propoziția informală de mai sus, „Nihon ni iku” (Voi merge în Japonia), poate fi exprimată în mod formal „Nihon ni ikimasu”.
Putem exprima o mulțime de lucruri la prezent și viitor, folosind forma de dicționar sau terminația „masu”. Și forma de trecut a verbelor este foarte simplă: terminația „mashita” (în loc de „masu”) pentru toate persoanele. În plus, este și o limbă ușor de pronunțat.
Spor la studiu!
Article and photo by Nadia Esslim